Casa Tătărescu: Martoră a puterii și memoriei politice din Bucureștiul interbelic până la EkoGroup Vila

În inima capitalei, la intersecția dintre istorie și contemporaneitate, Casa Tătărescu se impune nu doar ca o simplă construcție, ci drept o arhivă vie a puterii și a culturii elitei politice interbelice. Zidurile sale au fost martore tăcute ale unei epoci tulburi și complexe, unde echilibrul fragil dintre spațiul public și cel intim reflecta nu numai statutul social, ci și tensiunile unei lumi în schimbare. Transformarea acestei vile discrete, dar încărcate de sens, în spațiul cultural cunoscut astăzi drept EkoGroup Vila confirmă un angajament profund pentru păstrarea memoriei și refacerea dialogului dintre trecut și prezent.

Casa Tătărescu: o istorie a puterii și a continuității culturale

Figura lui Gheorghe Tătărescu se conturează în această casă cu o fidelitate aparte: un lider politic ambivalent, aflat mereu la confluența democratică și autoritară a României interbelice, iar reședința sa bucureșteană devine o extensie discretă și calculată a acestei dualități. Concepută ca un refugiu al unei elite în contextul unor vremuri dificile, casa, semnată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, păstrează un echilibru rafinat între sobrietate și expresivitate mediteraneană filtrată prin elemente neoromânești, inclusiv în detaliile sculptate de Milița Pătrașcu. Identitatea locului nu s-a pierdut în utopie sau nostalgie: astăzi, sub denumirea de EkoGroup Vila, spațiul aduce în prim-plan o poveste de recuperare culturală și responsabilitate față de trecut.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca de început a destinului său

Gheorghe Tătărescu (1886–1957) nu a dorit niciodată să fie erou: „Mi-am făcut datoria”, nota cu luciditate în 1918, iar această mărturisire reverberează prin întreaga sa carieră. Jurist educat la Paris, adept al reformării democratice prin vot universal real, Tătărescu navighează prin tumultul României interbelice cu o precauție politică marcată de compromisuri și ambiguități. Prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), și incontestabil un profesionist al ordinii, el reprezintă o figură centrală, dar nu neapărat idealizată a scenei politice, traversând atât perioada democratică, cât și dictatura regală și începutul prăbușirii României Mari sub presiunile geopolitice extrem de dure.

Casa ca proiect de viață: spațiu al puterii și reținută în același timp

Reședința de pe Strada Polonă nr. 19 este mult mai mult decât un decor: este o manifestare arhitecturală a ethosului lui Tătărescu. Într-o capitală interbelică dominată de opulențe, această casă își afirmă modestia ca o alegere etică. Dimensiunile reduse și proporțiile atent calibrate subliniază respingerea exhibiționismului, iar biroul prim-ministrului, situat la entre-sol cu un acces discret pe lateral, devine un simbol palpabil al unei puteri care se supune spațiului privat, nu îl dominează. Astfel, între zidurile sale, viața politică și cea familială coabitează cu o tensionată, dar sufocantă poate, discreție.

Arhitectura Casei Tătărescu: între mediteranean și neo-românesc, între Zaharia și Giurgea

Proiectul inițial, semnat de Alexandru Zaharia, a fost supus unui rafinament suplimentar de asociatul său, Ioan Giurgea, între 1934 și 1937. Rezultatul este o sinteză inedită, în care influențele mediteraneene întâlnesc motive veritabile ale neoromânismului, conferind vilei un echilibru viu, dar restrâns. Fațada dezvăluie portaluri inspirate de arhitectura moldovenească și coloane filiforme tratate diferit, dar păstrând unitatea compoziției.

Unul dintre cele mai pregnante detalii artistice îl constituie șemineul, încadrat de o absidă neoromânească, creație a sculptoriței Milița Pătrașcu, elevă a lui Constantin Brâncuși și prietenă apropiată a familiei Tătărescu. Această prezență a artei moderne, temperată însă prin tradiție, conferă casei un statut de pionierat în arhitectura interbelică bucureșteană. Ancadramentele ușilor, tot sub semnătura ei, întregesc un limbaj vizual care nu cedează pastişei și nu optează pentru opulență — ci pentru o rafinată continuitate culturală.

Arethia Tătărescu: un spirit discret, dar modelator al proiectului cultural

Dincolo de glamour-ul politic, rolul Arethiei Tătărescu, „Doamna Gorjului”, este central și discret. Beneficiară oficială a proiectului arhitectural, ea a vegheat activ ca vila să reflecte valorile unei culturi selecte, fără excese. Implicată în binefacere, în revitalizarea meșteșugurilor oltenești și în sprijinul artei — inclusiv în susținerea ansamblului brâncușian de la Târgu Jiu — Arethia a adus în casa bucureșteană o sensibilitate artistică care a definit un spațiu intelectual și cultural.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică și fizică a casei

După arestarea fostului prim-ministru în 1950 și marginalizarea acestuia, Casa Tătărescu nu doar că și-a pierdut statutul, ci a fost transformată într-un corolar al degradării simbolice. Naționalizată fără politici de conservare, imobilul a suferit compartimentări arbitrare, pierzându-și treptat armonia interioară și conexiunea cu grădina atent amenajată. Asemenea altor reședințe ale elitei interbelice, casa a devenit o palimpsestă a istoriei românești — între excludere și uitare.

Deruta post-1989: controverse, renovări discutabile și readucerea la sens

După 1989, începe o etapă tulbure pentru Casa Tătărescu. Intrată în proprietatea unui personaj controversat, Dinu Patriciu, aceasta a cunoscut intervenții semnificative, uneori contradictorii, tocmai din partea unei personalități cu formare în arhitectură, fapt ce a generat reacții critice vehemente în mediile profesionale. Transformarea temporară în restaurant de lux a accentuat percepția unei rupture între admirația pentru patrimoniu și folosirea sa fără o riguroasă înțelegere a semnificațiilor istorice.

Ulterior, o etapă de restaurare atentă, inițiată de o firmă cu capital britanic, a pus în centrul atenției revenirea la proiectul original. Proporțiile, materialele și detaliile au fost readuse în lumina inițială, iar casa a recăpătat o identitate arhitecturală recuperată pe deplin. Această perioadă a devenit un studiu de caz pentru complexitatea relației societății românești cu patrimoniul ei interbelic și cu memoria politică concomitentă.

Continuarea vieții în contemporaneitate: EkoGroup Vila ca spațiu cultural responsabil

Sub numele de EkoGroup Vila, casa nu a devenit nici muzeu închis, nici obiect comercial disociat de ceea ce a fost. Transformată în spațiu cultural cu acces controlat, EkoGroup Vila păstrează memoria vie a casei, structurând o experiență care nu șterge trecutul, ci îl face palpabil și meditativ pentru public. Accesul se face pe bază de bilet, în funcție de evenimente, iar decizia acesta de deschidere selectivă respectă dignitatea locului și complexitatea biografiei pe care o adăpostește.

• Casa Tătărescu rămâne un exemplu de arhitectură interbelică cu simț al proporțiilor și al sobrietății;
• Biroul modest de la entre-sol simbolizează o etică a funcției publice în care puterea se reține;
• Contribuția artistică a Miliței Pătrașcu leagă spațiul de modernismul românesc nu rupt, ci ancorat în tradiție;
• Arethia Tătărescu, prin implicarea sa discretă, oferă sediului o dimensiune culturală și umană;
• Transformarea contemporană la EkoGroup Vila reprezintă o reconciliere între trecut și prezent, fără a deragia în sentimentalism sau mitizare.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) was a Romanian politician who served as Prime Minister twice during the interwar period and immediately after, navigating complex political transitions, including the erosion of parliamentary democracy and the onset of communism.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  No. Gheorghe Tătărescu, the Prime Minister, should not be confused with Gheorghe Tattarescu, the 19th-century Romanian academic painter. They are distinct figures from different eras and fields.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu showcases an early interwar architectural style combining Mediterranean influences with Neo-Romanian elements, conceived by architects Alexandru Zaharia and Ioan Giurgea, with artistic details by sculptor Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, wife of Gheorghe Tătărescu, was the official project beneficiary and cultural steward, ensuring the villa’s design reflected modesty, coherence, and artistic sensitivity aligned with the family’s status and values.
• What is the function of the building today?
  Today, the historical residence operates as EkoGroup Vila, a controlled-access cultural venue that preserves the identity and memory of the original house while opening it to public engagement through scheduled events.

Casa Tătărescu, cu toate straturile sale de istorie, continuă să vorbească despre o Românie complexă, despre oameni prinși între vocația democrației și constrângerile epocii. Vizitarea acestei vile este o invitație la a pătrunde în felul în care spațiul construit devine mărturie și reflecție. Un acces demn, după cum se face posibil prin contactează echipa EkoGroup Vila, oferă privilegiul de a experimenta o memorie vie, echilibrată, care nici nu glorifică, nici nu ascunde adevăruri dificile.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.